Peisaje post-industriale

Seria porneste de la peisajul post-industrial ca teren de cercetare — forme ramase din zone dezindustrializate ale orasului, multe dintre ele situate chiar in centrul geografic si cultural al acestuia. Aceste forme poarta pe ele urma societatii, cu toate implicatiile ei: hale, structuri, fragmente arhitecturale lasate in paragina, intelese ca ceea ce a fost considerat nefolositor si abandonat in urma unor decizii. Spre deosebire de Tomberoane, unde gunoiul aparea ca obiect concret in spatiul public, aici el devine principiu conceptual — ceea ce e lasat in urma capata forma de peisaj intreg, nu de obiect izolat.

Lucrarile realizate in acest interval urmeaza doua directii distincte, dezvoltate in paralel. Una este expresiv-tensionata: gest larg, tusa rapida, contrast puternic, o constructie a imaginii mai aproape de conflict decat de observatie. Cealalta este esentializata — paleta deschisa, gest transparent, aproape acuarelistic, unde peisajul se dizolva spre abstractie, pastrand doar un orizont sau o urma de structura recognoscibila. Cele doua directii nu se exclud, ci functioneaza ca poli ai aceleiasi cercetari — extremele intre care se misca seria pe parcursul celor cinci ani.

Vizual, seria continua cercetarea de compozitie si contrast din Wasted si Tomberoane, dar deplaseaza accentul de la interior/strada la peisaj — testand cat de mult se poate reduce sau, dimpotriva, tensiona o imagine, pastrand totusi recognoscibil punctul ei de plecare.