Contra-postfata

O exegeza sau o recenzie pe marginea cartii din imagine sau a colectiei din care face parte si-ar dovedi inutilitatea si acest lucru ar trebui lasat pe seama profesorilor experimentati, criticilor, editorilor si in general pe seama oamenilor iubitori de litere. De asemenea a recomanda ceva ori altceva este peste masura capacitatilor mele de a alege. Nu am o imagine de ansamblu despre ce se publica si nici experiente importante  legate de lumea cuvintelor.  Asta trebuie infaptuit de cineva cel putin pasionat de carti. Mai cred ca intalnirea dintre cititor si carte este marcata de obscuritatea misterului. Scopul randurilor este asadar de a relata cum si de unde am aflat ceva legat de arta, in interes propriu.

Sa fie vreo cinci ani de cand intrebarea la “ce bun artisti?” se manifesta umbros in mintea mea, cand cu ocazia unui examen la universitate, ni s-a cerut sa compunem un eseu pe tema. Intrebarea -i veche. Sub diferite forme bantuie inca de la grecii antici, provocand si macinand diversi ganditori, artisti sau oameni care in general isi pun intrebari. Formularea interogativa deschide la randul sau numeroase alte piste si tentatia celui care vrea sa afle un raspuns este sa mearga la sursa, sa intrebe un artist: de ce faci tu ceea ce faci, artiste?

Eu fiind intrebat la vremea respectiva, nu  am stiut ce sa raspund, desi am trecut examenul. Sub ce crez daunator  m-as deplasa zece statii de metrou, as sta inchis intr-o camera imbacsita de diluanti si alte solutii puternic mirositoare, as murdari de maclavais colorat si unsuros randuri si randuri de toale –  unele noi, altele vechi ca mai apoi sa iau iar metroul zece statii. Ba as fi dispus sa deschid, sa inchid sau sa intretin discutii aprige si interminabile despre ceva ce nu exista. Sa bag mana in foc crezand ca am facut ceva care se dovedeste a fi imediat si oricand demn de a fi trecut cu vederea. E un fapt pe care il traiesc, din ce stiu, multi dintre cei care se indeletnicesc cu ale artei.

Meritul acestei carti este ca in cateva randuri banale, simple, previzibile, necautate si nespicuite a reusit sa ma convinga de o chestie pe care oricum o stiam. Asa mi-a conturat un raspuns sau cel putin o pista pentru inca vreo cinci ani in care sa mai caut un raspuns.  Desi o am de ceva vreme, abia de curand si la o recitire m-am convins de acest lucru. Nu stiu exact la ce pagina dar aici am gasit formulata, intr-un context  pe care il socotesc pertinent, propozitia care afirma ca arta este unul din acele rare, putine si greu de gasit lucruri care fac viata demna de a fi traita.

In dezavantajul ei, desi e scrisa de un castigator de Nobel,  cred ca are si multe pasaje pe care le gasesc contestabile. Face parte din colectia editata si publicata la Humanitas “12 carti despre lumea in care traim” .

Sursa foto: Humanitas